Cea mai mustoasă glumă de pe rețele, promovată intens de adepții curentului masco-vaxo-fatalist, este despre profanii (oamenii simpli, adică), deveniți, peste noapte, „virusologi”.

La alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, Vladimir Voronin și comuniștii lui au obținut 60 de mandate de deputat. Adică o majoritate mai mult decât suficientă pentru a guverna de unii singuri.

După ce praful electoral s-a mai așezat, iar emoțiile încep să se mai tempereze, putem face, cred, niște prime concluzii referitoare la scrutinul prezidențial de la Chișinău.

Nu-i așa că începeți ușor să aveți iritații numai la auzul cuvântului “federalizare”?

MOTTO: Din lac în puț și viceversa, spre groapă prin străchini călcând

Știu că nu-i frumos să strici sărbătoarea și nici să stai mereu de-a curmezișul, în ciuda tuturor.

Iurie BOLBOCEANU (condamnat la 14 ani de închisoare pentru trădare de patrie) – ELIBERAT și ACHITATVladimir FILAT (condamnat la 9 ani de închisoare pentru corupție și trafic de influență) – ELIBERAT. Veaceslav PLATON (condamnat la 18 ani de închisoare pentru fraude bancare) – ELIBERAT. Petru LUCINSCHI (cercetat penal în dosarul ”frauda bancară”) – ACHITAT. Grigore CARAMALAC, alias BULGARU (aflat în căutare internațională, 9 capete de acuzare – estorcare de bani, banditism, tâlhării și furturi în proporții deosebit de mari) – ACHITAT.

Trec peste faptul că, niciodată până acum, prestația liderilor politici, de la stânga la dreapta, nu a fost atât de slabă, neinteresantă și lipsită de conținut. De regulă, perioadele electorale reanimează interesul cetățenilor pentru fenomenul politic, provoacă dezbateri acide în societate și o împarte pe categorii, iar subiectele politice aduc audiență mijloacelor de presă și domină rețelele de socializare. Așa se întâmplă în mod normal și așa a fost până acum.

 

Recunosc, am avut falsa impresie, acum o jumătate de an, că Dodon și guvernarea lui socialistă vor scoate din ei tot ce au mai bun, ca să demonstreze că sunt capabili să guverneze o țară. Cel puțin aveau atunci un discurs calm și echilibrat, operau cu argumente, iar pe fundalul improvizațiilor și reformelor caricaturale ale guvernării Sandu-Năstase, păreau mai pregătiți să țină frâiele puterii decât foștii lor parteneri pretins proeuropeni.

Sincer, eu nu cred că Platon a fost eliberat de Dodon. Adică da, a fost eliberat de Dodon, dar nu neapărat pentru că așa a vrut Dodon. De fapt, Dodon a vrut pentru că așa au vrut alții, în fața cărora Dodon este atât de neînsemnat, încât nici nu poate să vrea altceva. Și, în general, toată această isterie în jurul lui Stoianoglo și Dodon mi se pare total deplasată. De parcă nu-i clar că cei doi n-au decât un rol decorativ în toată această poveste.

Prin definiție, birocrația are o conotație negativă, iar birocratul este perceput ca un personaj lipsit de viziune și incapabil de a intra în esență, în schimb, migălos până la iritare în ceea ce privește implementarea unor agende dictate de alții.

Pagina 1 din 2

ALTE ȘTIRI DE LA INSITUȚIILE PUBLICE